Teama de ascensiune are multe niveluri.

Pentru început, o persoană care nu ştie ce înseamnă ascensiunea spirituală, ar putea să creadă că este vorba doar despre 2012, şi asta aduce cu sine o mare încărcătură de frică.

Apoi, există frica unei persoane care lucrează la dezvoltarea personală de ani de zile şi apoi se confruntă cu alegerea de Ascensiune în Unitate. O frică imensă ar putea fi atunci sentimentul că va înceta să mai fie ea însăşi. Că va înceta să mai fie un individ. Că îşi va pierde pasiunea, sentimentele, emoţiile, importanţa, sinele.

Aceste frici durează o vreme până se epuizează. Uneori este posibil ca persoana să-şi înceapă procesul de ascensiune şi să se oprească complet din cauza lor.

Şi lucrurile nu se opresc aici.

Chiar şi după ce persoana şi-a curăţat şi integrat ego-ul, a experimentat Unitatea, a învăţat cum să canalizeze Unitatea Lumină Iubire Universală în realitatea noastră, este posibil să se oprească într-o zi şi să se gândească: dar dacă această energie nu este un lucru pozitiv pentru Pământ? Dar dacă sunt folosit de alte fiinţe pentru beneficiul lor şi nu pentru beneficiul Pământului şi a tuturor creaturilor lui?

Noi cu ce ne alegem?

Putem să fim cu adevărat siguri că este pentru binele Pământului şi a tuturor creaturilor lui?

Şi astfel am parcurs întreg cercul. Pentru că aceste frici sunt cele ale ego-ului uman colectiv. Colectivul uman are aceleaşi corpuri pe care le avem şi noi ca indivizi. Un corp fizic, alcătuit din miliarde de corpuri omeneşti, un corp energetic, chakre şi aură, un corp mental, conştientul şi subconştientul colectiv şi un ego colectiv. Obiectivul lui principal este supravieţuirea speciei.

Singurul mod de a învinge această ultimă frică, dacă alegem să facem aceasta, este să ne întrebăm:

În ce fel este viaţa mea mai bună acum comparativ cu cea de dinainte de ascensiunea mea personală?

Este viaţa de pe Pământ mai preţioasă decât viaţa din alte tărâmuri sau dimensiuni?

Când analizăm aceste întrebări, ne dăm seama că nu am vrea să ne mai întoarcem niciodată la o existenţă cu o vibraţie mai joasă. De asemenea, conştientizăm că în Unitate toate creaturile sunt integrate, toate creaturile formează O fiinţă. Că nu contează dacă „eu” dintr-un alt tărâm sau dimensiune profită de „eu” de aici de pe Pământ, atâta vreme cât există un beneficiu, întreaga UNITATE beneficiază prin experienţă.

Pe măsură ce avansăm Pământul în această stare de Flux al Energiei Unităţii, observăm că vieţile celorlalţi se schimbă. Că şi ei trec prin ascensiunea lor „programată” doar prin faptul că noi suntem alături de ei. Orice formă ia calea lor de ascensiune, este una reală pentru ei. Astfel încât este profund semnificativă pentru ei. Unii dintre ei trebuie să ajungă la cenuşă înainte de a putea să se ridice precum pasărea phoenix, alţii îl vor vedea pe Isus în prezenţa noastră, alţii vor avea un sentiment imens de compasiune şi iubire care curge de la noi înspre ei. Alţii vor fi copleşiţi de prezenţa Mamei.

Nu este vorba despre ce suntem noi. Este vorba despre ceea ce ei recunosc drept contact personal cu Divinul.  Tot ceea ce suntem noi este un „catalizator” neutru. În chimie, catalizatorul este un element, sau o substanţă, care iniţiază sau accelerează o reacţie chimică fără a fi el însuşi afectat. Catalizatorul rămâne intact, neutru, dar elementele chimice din jurul lui reacţionează şi trec într-o altă formă mai repede decât ar face-o fără catalizator. Uneori nu va apărea nicio schimbare sau reacţie fără prezenţa catalizatorului.

Este ceea ce facem pozitiv sau negativ? Niciuna dintre variante de fapt, şi amândouă. În Unitate nu există polarităţi. Numai integrare.

Totuşi, exact aşa cum frica ego-ului individual era nefondată, la urma urmei suntem încă aici după ce am experimentat şi integrat Unitatea în existenţa noastră zilnică, avem în continuare un corp fizic, un corp mental, spiritual sau energetic şi un corp al ego-ului. La fel şi Pământul şi toate creaturile sale vor fi aici şi după ascensiunea noastră colectivă, aceasta fiind ceea ce înseamnă această canalizare de energie. Da. Nu suntem decât celule într-un corp, pioni într-un joc şi acest corp este Umanitatea, iar jocul este Ascensiunea.

Aici se află un exerciţiu bun pentru procesarea fricii.